De la Recomandarea UE la șantierele României
Adoptarea de către Consiliul Uniunii Europene, pe 11 mai 2026, a Recomandării privind Noul Bauhaus European (NEB) nu este doar o știre de flux internațional. Pentru noi, cei care activăm în sectorul forestier și al prelucrării lemnului, este validarea unei lupte pe care o ducem de ani de zile: recunoașterea lemnului drept cel mai avansat și sustenabil material de construcție al secolului XXI.
Mesajul Europei este clar: viitorul nu mai poate fi construit din beton și oțel fără a lua în calcul costul real de mediu. Viitorul trebuie să fie „frumos, sustenabil, împreună\”. Iar în această ecuație, lemnul românesc este soluția, nu problema.
Recomandarea adoptată la Bruxelles vine cu o anvergură care nu poate fi ignorată: peste 700 de proiecte deja sprijinite în întreaga Uniune și aproximativ 1,4 miliarde de euro alocate inițiativei NEB în cadrul financiar multianual 2021–2027. Nu mai vorbim despre o broșură de viziune — vorbim despre un instrument operațional pe care statele membre sunt invitate să-l încorporeze în politicile naționale de locuire, renovare, construcții, educație și investiții publice.
Oportunitatea pe care nu avem voie să o ratăm
România deține o resursă strategică imensă — peste 6,5 milioane de hectare de pădure gestionate responsabil. Până acum am vorbit mult despre protecție și exploatare, dar a venit momentul să vorbim despre valorificare inteligentă.
Recomandarea NEB pune accent pe abordarea „whole-life carbon\”. Ce înseamnă asta? Că la finalul unei licitații pentru o școală sau un spital, nu ar trebui să câștige cel mai ieftin proiect, ci cel care stochează cel mai mult carbon și consumă cele mai puține resurse fosile. Aici, lemnul masiv (CLT), glulam-ul și produsele bio-based sunt imbatabile.
„Lemnul nu mai este o alegere estetică sau nostalgică.
Este o decizie de politică climatică.\”
Ce le cer decidenților și partenerilor de dialog
Pentru ca viziunea Noului Bauhaus European să nu rămână o broșură elegantă la Bruxelles, avem nevoie de acțiune aici, acasă. Prioritățile mele, ca voce a acestui sector, rămân ferme:
- Reforma normativelor de construcțieNu mai putem lăsa birocrația și reglementările depășite să blocheze construcțiile multietajate din lemn. Tehnologia CLT a demonstrat deja în toată lumea că lemnul este sigur, rezistent la foc și la cutremur. România are nevoie de un cod de proiectare modernizat, aliniat la standardele Eurocode 5 actualizate.
- Achiziții publice verziEste timpul ca statul român să devină primul client al industriei verzi. Vreau să văd clădiri publice — școli, grădinițe, spitale, sedii administrative — ridicate cu lemn românesc, procesat în fabrici românești, cu muncitori români. Criteriul de carbon stocat trebuie să intre în grilele de evaluare.
- Investiții în valoare adăugatăTrebuie să sprijinim transformarea micilor ateliere și a fabricilor în centre de înaltă tehnologie. Să nu mai exportăm doar cherestea, ci case prefabricate, panouri CLT și elemente de design. Aici e diferența între o economie de materie primă și o economie industrială matură.
- Educație și formare profesionalăAvem nevoie de o „NEB Academy\” locală, unde arhitecții și inginerii noștri să învețe să proiecteze cu lemn. Tradiția noastră — pe care nimeni nu ne-o poate contesta — trebuie dublată de inovare digitală: BIM, fabricație CNC, simulare structurală pentru lemn.
Pădurea și orașul: un nou contract social
Noul Bauhaus European ne invită să aducem natura în oraș. Proiectul Pădurea-Parc Făget de la Cluj — câștigător al locului I la categoria „Reconectare cu Natura\” în Premiile NEB 2024 — ne arată calea. Pădurea nu este doar o resursă de materie primă, ci și un partener de sănătate publică, de educație, de identitate comunitară.
Construind cu lemn, protejăm pădurea. Pare un paradox pentru unii, dar adevărul este simplu: silvicultura responsabilă și cererea de produse din lemn cu valoare adăugată sunt cele care garantează regenerarea pădurilor și stabilitatea economică a comunităților rurale. O pădure neexploatată cu plan și disciplină este o pădure abandonată — iar abandonul este, de departe, cel mai mare dușman al biodiversității.
Concluzia mea
„Să punem lemnul la treabă!\” nu este un slogan. Este un apel la pragmatism și la responsabilitate generațională.
Avem tot ce ne trebuie: resursa naturală, specialiștii formați, și acum, iată, și cadrul politic european. Lipsește doar curajul instituțional de a face pasul decisiv — de la consum de materie primă, la construcție inteligentă; de la pădurea privită ca depozit, la pădurea privită ca infrastructură strategică a unei Românii sustenabile.
Bruxelles-ul a semnat. Acum e rândul nostru să construim.
„Pădurea nu se grăbește — dar nici nu așteaptă la infinit.\”
