De ce profesia care lucrează cu cele mai lungi orizonturi de timp are azi cea mai mare nevoie de respectul societății — un gând la a 35-a ediție a Zilei Silvicultorului.
Dragi silvicultori,
La cea de-a 35-a ediție a Zilei Silvicultorului mă gândesc, ca în fiecare an, la legătura dintre noi. Silvicultorul și forestierul sunt parteneri într-un parteneriat indisolubil. Unul îngrijește și veghează la sănătatea codrului, celălalt pune în valoare resursa. Niciunul nu poate exista fără celălalt. Dar, reflectând la esența muncii noastre, cred că dincolo de cifre, utilaje sau tehnologie, numitorul comun al profesiei noastre este unul mult mai profund.
Silvicultura nu este doar despre arbori. Silvicultura este despre timp.
Majoritatea oamenilor din exterior asociază sectorul nostru strict cu elementele vizibile: plantarea unui puiet, îngrijirea lui, recoltarea lemnului. Dar esența muncii noastre este cu totul alta: gestionarea timpului și a viitorului. Într-o lume obsedată de rezultate imediate, de profituri rapide, de raportări trimestriale și de indicatori obținuți la viteza unui click, silvicultura rămâne, poate, ultima redută a răbdării strategice și a viziunii pe termen lung.
Paznicul dintre generații
Ciclul de viață al unei păduri gestionate sustenabil ne obligă la o scară temporală unică. O decizie de regenerare luată astăzi își va arăta roadele peste 25, 60 sau chiar 100–150 de ani, în cazul arboretelor destinate producerii de lemn de calitate superioară sau conservării unor ecosisteme complexe. Fie că privim spre modelele din Europa de Nord, unde rotațiile economice optime pentru molid ajung la 60–80 de ani, fie că analizăm structura pădurilor noastre carpatice, un lucru este cert: deciziile de astăzi – alegerea speciilor, desimea, lucrările de îngrijire – vor afecta direct generații de români pe care noi nu le vom cunoaște.
Aceasta nu este doar o afacere. Este un act suprem de încredere în viitor. Investim energie, sudoare și resurse acum, cu deplina conștiință că beneficiile complete – economice, ecologice și sociale – vor fi culese de copiii, nepoții și urmașii noștri. Suntem, în adevăratul sens al cuvântului, paznicii dintre generații.
Capitalul răbdător
Această perspectivă pe termen lung aduce cu sine provocări uriașe: incertitudinea climatică, riscurile de incendii sau dăunători, volatilitatea piețelor și reglementările europene tot mai stufoase. Însă tocmai cultura răbdării ne oferă reziliență. În timp ce alte industrii operează pe orizonturi de 1–5 ani, noi lucrăm cu amenajamente de minimum 10–20 de ani și cu viziuni care depășesc un secol. Folosim optimizarea matematică, modelarea spațială și digitalizarea – de la tehnologii LiDAR până la monitorizare avansată – nu doar pentru a produce lemn, ci pentru a echilibra stocarea de carbon, protecția biodiversității, a solului și curățenia apei.
În finanțele moderne se vorbește tot mai des despre capitalul răbdător – „patient capital”. Sectorul forestier este definiția vie a acestui concept: o investiție care generează randamente stabile, dar care, înainte de toate, livrează servicii ecosistemice vitale pentru întreaga societate.
Pădurile cresc – iar lemnul mort nevalorificat este o pierdere
Datele celui mai recent Inventar Forestier Național confirmă un adevăr pe care îl susțin de mult: pădurile României cresc, atât ca suprafață, cât și ca volum. Tocmai de aceea, un semnal de alarmă merită atenția noastră. Din creșterea anuală totală, o parte semnificativă – de ordinul a 17 milioane de metri cubi – reprezintă mortalitate naturală: lemn care se usucă și se pierde în pădure fără a fi valorificat. Este un volum uriaș. Lemnul care moare nevalorificat nu înseamnă doar o pierdere economică pentru comunitățile locale, ci și carbon care, în loc să rămână stocat în produse durabile, se întoarce în atmosferă.
Aici se vede cel mai limpede de ce o recoltare responsabilă, în limitele gestionării durabile, nu este opusul protecției pădurii, ci parte din ea.
O lecție de sustenabilitate
Cred cu tărie că cei care lucrează în silvicultură – de la inginerul amenajist și administratorul de pădure, până la forestierul din exploatare – merită un respect profund din partea întregii societăți. Într-un secol al vitezei și al consumului instant, noi suntem cei care echilibrăm cerințele economice stringente cu responsabilitatea ecologică pe termen lung, adesea sub o presiune publică considerabilă.
Planurile noastre de management nu sunt simple documente tehnice; ele sunt pacte încheiate între generații. Dacă mai mulți decidenți, de la București sau de la Bruxelles, ar adopta această perspectivă „silvică” asupra timpului, lumea de astăzi ar fi mult mai stabilă și mai rezilientă. Europa are nevoie de o bioeconomie circulară puternică, întemeiată pe simplificarea reglementărilor și pe recunoașterea pădurilor sustenabile ca pilon de stabilitate economică și ecologică.
Misiunea noastră comună, a forestierilor și a silvicultorilor, rămâne fermă: să asigurăm resursa strategică a țării și să promovăm cu mândrie mesajul „Construiește cu lemn românesc!”
Vă mulțumesc pentru dăruirea, rezistența și profesionalismul de care dați dovadă în fiecare zi, adesea în condiții dificile. Vă urez un sincer „La mulți ani!”, multă sănătate, înțelepciune și spor în toate activitățile!
Să nu uităm niciodată: noi nu creștem doar păduri – creștem, cu păduri și lemn, viitorul României!
