Cazinoul Băilor

Timp de un secol, Cazinoul Băilor din Vatra Dornei a fost cea mai frumoasă clădire din Bucovina. Apoi, vreme de aproape patru decenii, a fost cea mai tristă. Între 2019 și 2023 am fost pe șantierul care l-a readus la viață, din prima zi până la recepție. Aici e povestea lui, spusă de cineva care a urcat în pod, a coborât în demisol și a numărat, alături de meșteri, fiecare metru cub de lemn și fiecare ornament refăcut.

Un pavilion imperial pentru o stațiune de ape

Cazinoul a fost construit între 1896 și 1898, după proiectul arhitectului vienez Peter Paul Brang, ca pavilion central al stațiunii balneare. Modelul declarat a fost cazinoul din Baden, iar ordinul de începere a lucrărilor a purtat semnătura împăratului Franz Joseph. Inaugurarea oficială a avut loc pe 10 iulie 1899.

Clădirea a fost gândită pentru o viață socială întreagă: sală de teatru și bal, bibliotecă, restaurant, cofetărie. Pe ușa ei au intrat Franz Joseph și arhiducele Franz Ferdinand, mai târziu Lucian Blaga și Nicolae Iorga, alături de generații de oaspeți ai băilor de la Dorna. Nu stă singură: o înconjoară, ca într-un ansamblu, alte monumente din același an, 1896 — Izvorul „Unirea”, astăzi Hotel Maestro, la est; fosta Vila 1, astăzi Hotel Carol, la vest; parcul Cazinoului, care se încheie cu Izvorul „Santinela”, la sud.

Desen tehnic al fațadei principale a Cazinoului Băilor, cu corpul central cu cupolă și cele două turnuri de colț — Fațada principală, în releveul folosit la restaurare: corpul central cu cupolă, aripile laterale și turnurile de colț cu lanternou.

Construcția are 1.331 de metri pătrați la sol și este monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice. Planul spune mult despre ce a fost: o sală mare în centru, cu scenă și balcon, înconjurată de saloane, galerii și coridoare care se deschid spre parc prin ferestre înalte, în arc.

Planul parterului Cazinoului Băilor, desen istoric alb-negru — Planul parterului: sala centrală, saloanele laterale și cele patru turnuri de colț.

Patruzeci de ani de declin

Istoria secolului XX a trecut prin Cazinou fără menajamente. A fost afectat în ambele războaie mondiale, naționalizat în 1948 și transformat în club muncitoresc. În 1988 a fost dezafectat, pentru că starea clădirii nu mai permitea folosirea ei. După 1990 a fost, pur și simplu, lăsat să cadă.

Cine a trecut pe lângă el în acei ani își amintește imaginea: geamuri sparte acoperite cu folie, tencuiala căzută până la cărămidă, vegetație care intrase în ziduri, iar în curtea din spate pășteau vacile. Umiditatea urca prin capilaritate din demisol, pereții se dislocau, iar expertizele tehnice descriau o clădire aflată în stadiu de pre-colaps.

Cazinoul Băilor în ruină, văzut de după gardul de șantier, cu stive de bușteni în prim-plan și indicatorul „Accesul persoanelor neautorizate strict interzis” — Înainte de lucrări: clădirea văzută din stradă și fațada spre parc, cu ornamentele căzute și ferestrele astupate.

Fațada Cazinoului înainte de restaurare, cu tencuiala căzută, ferestre astupate și scara de la intrare degradată — Înainte de lucrări: clădirea văzută din stradă și fațada spre parc, cu ornamentele căzute și ferestrele astupate.

Ușă mare de lemn, încuiată cu lacăt, într-un arc de cărămidă din care tencuiala a căzut aproape complet — Zidărie dezvelită, galerii sprijinite în popi, uși care nu mai duceau nicăieri.

Galeria cu ferestre în arc, golită, cu proptele de lemn sub planșeu și grămezi de scânduri pe jos — Zidărie dezvelită, galerii sprijinite în popi, uși care nu mai duceau nicăieri.

Unele detalii au supraviețuit totuși, ca niște martori. Medalionul cu îngerul care ține un buchet de trandafiri, din stucatura holului, își mai păstra culorile — albastrul eșarfei, rozul florilor — deși zidul din jurul lui se desprindea bucată cu bucată.

Medalion de stuc cu un înger cu aripi, cu un buchet de trandafiri roz și o eșarfă albastră, înconjurat de tencuială crăpată și cărămidă la vedere — Medalionul cu înger din hol, înainte de restaurare. A devenit, pentru noi, simbolul întregului proiect.

Finanțarea: drumul lung până la primul șantier

În 2004, clădirea a fost retrocedată Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, administrat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților. Cererea de finanțare a fost depusă în 2016, iar contractul a fost semnat în decembrie 2017, prin Programul Operațional Regional 2014–2020, Axa prioritară 5 — conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural. Proiectul purta un nume lung și precis: „Consolidarea și restaurarea clădirii monument Cazinoul Băilor cu schimbarea destinației în Centrul muzeal Cazinoul Băilor”.

Reprezentanți ai autorităților și ai Arhiepiscopiei semnând documente la o masă lungă, într-o sală cu oglinzi și candelabre — Decembrie 2017: semnarea contractului de finanțare, în Sala Oglinzilor.

Valoarea totală a proiectului a fost de 21.740.665,19 lei, din care 20.975.987,54 lei asistență financiară nerambursabilă. Pe parcurs, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, prin Înaltpreasfințitul Calinic, a aprobat suplimentarea lucrărilor și a fondurilor cu peste 10 milioane de lei din surse proprii, cheltuieli neeligibile în proiectul european. Din acești bani au fost reabilitate corpul central, învelitoarea din tablă de zinc, balustradele, marmura din sala centrală, mobilierul, placarea soclului cu piatră naturală și a început amenajarea parcului. Cu toate suplimentările, investiția s-a apropiat de 30 de milioane de lei.

Ordinul de începere a lucrărilor a fost emis luni, 15 aprilie 2019, tot în Sala Oglinzilor a Primăriei Vatra Dornei, în prezența Înaltpreasfințitului Pimen, arhiepiscopul de atunci al Sucevei și Rădăuților.

Patru ani pe șantier

În proiect am fost responsabilul financiar și coordonatorul din partea beneficiarului, ca inginer și consilier în Sectorul Agro-Silvic al Arhiepiscopiei. Asta a însemnat bugete, situații de lucrări și rapoarte, dar mai ales prezență: am fost pe șantier din primele zile până la recepție, în fiecare anotimp.

Iar anotimpurile de la Dorna nu iartă. Iernile lungi scurtau sezonul de lucru la exterior, iar clădirea avea propriii dușmani. Cel mai greu de învins a fost ciuperca Merulius lacrymans — buretele de casă — care nu atacase doar lemnul, ci și mortarul dintre cărămizi, de la demisol până în pod. În aprilie 2020, la un an de la ordinul de începere, eram la aproximativ 30% din lucrări.

Sala mare a Cazinoului în timpul lucrărilor, văzută de sus: muncitori cu căști galbene lângă foi de tablă, pereți cu cărămida la vedere și scena în fundal — Sala mare în plin șantier: pereții decopertați până la cărămidă, scena în fundal, tablă pregătită pentru acoperiș.

Apa, primul adversar

Nimic nu se putea restaura cât timp zidurile trăgeau apă din pământ. Am început, de aceea, de jos: un dren perimetral în jurul întregii clădiri, care să scoată umiditatea din fundații, apoi consolidarea zidăriilor și a bolților de cărămidă din demisol.

Demisolul cu bolți de cărămidă, curățat, cu un canal de drenaj prin mijlocul pardoselii — Demisolul, cu bolțile de cărămidă consolidate și canalul de drenaj care scoate apa din fundații.

Acoperișul și cele două sute de metri cubi de lemn

Sus, în pod, șarpanta originală era în bună parte compromisă. Am înlocuit peste 200 de metri cubi de lemn din acoperiș. Învelitoarea a fost refăcută din tablă de zinc, fâșie cu fâșie, iar turnurile de colț și-au primit înapoi lanternourile și solzii.

Podul Cazinoului, cu grinzi și contrafișe vechi de lemn alături de piese noi, roșiatice, și o pasarelă de lemn pe care stau mai mulți oameni — În pod, lemnul nou lângă cel vechi. Pe acoperiș, la închiderea unei porțiuni de învelitoare din zinc.

Doi bărbați dând mâna pe acoperiș, unul cu cască galbenă ținând un ciocan, în fața unei învelitori noi din tablă de zinc — În pod, lemnul nou lângă cel vechi. Pe acoperiș, la închiderea unei porțiuni de învelitoare din zinc.

Cupola unui turn de colț în restaurare, cu solzi de tablă și lanternou cu ferestre, așezată pe o bază de cărămidă, cu munții împăduriți în fundal — Lanternoul unui turn de colț, în restaurare. În baraca de șantier, cu releveul fațadei pe perete, unde se luau zilnic deciziile.

Doi bărbați într-un birou de șantier, cu dosare, planșe și o cască galbenă pe perete; în spatele lor, desenul fațadei Cazinoului — Lanternoul unui turn de colț, în restaurare. În baraca de șantier, cu releveul fațadei pe perete, unde se luau zilnic deciziile.

În august 2022, când premierul Nicolae Ciucă a vizitat șantierul, i-am spus fără ocolișuri că, înainte de restaurare, clădirea „era aproape de colaps”. I-am arătat drenul, lemnul din acoperiș, ornamentele care trebuiau refăcute de la zero și i-am explicat ce a însemnat contribuția Arhiepiscopiei și sprijinul Consiliului Județean Suceava.

Trei bărbați în fața Cazinoului aflat în schele, într-o zi însorită; în stânga, muncitori lângă o betonieră și roabe — Vara, pe șantier: fațada principală în schele, cupola centrală deja acoperită.

Migala: unde fiecare liniuță se trasează de mână

Partea cea mai grea nu a fost, cum ar crede mulți, zidirea. „Dacă în prima parte au fost lucrări de zidire și consolidare, acum sunt lucrări de migală, de finețe. Fiecare liniuță se trasează manual” — așa descriam, în februarie 2023, etapa finisajelor.

Ornamentele care se mai puteau salva au fost consolidate și completate. Cele care nu mai puteau fi salvate au fost refăcute: turnate în atelierul de pe șantier, apoi montate și finisate pe loc de stucatori care au lucrat luni întregi în schele.

Stucator în salopetă albastră și șapcă așezând un element de cornișă turnat în ipsos pe o masă de lucru — Elemente de cornișă turnate în atelierul de pe șantier și un ornament de stuc refăcut în salonul cu ferestre în arc.

Un stucator cu cască albastră dă mâna cu un bărbat în geacă neagră, care arată spre un ornament de stuc cu panglici și fructe, refăcut pe perete — Elemente de cornișă turnate în atelierul de pe șantier și un ornament de stuc refăcut în salonul cu ferestre în arc.

La finisajele decorative au lucrat și doamnele restaurator din Ciocănești — comuna din Bucovina cunoscută pentru casele cu fațade pictate. Una dintre ele apare mai jos pe schelă, aurind o rozetă de tavan.

Restauratoare pe schelă aurind cu pensula o rozetă de tavan, în timp ce o colegă privește de jos — Aurirea unei rozete de tavan. Echipa de restauratoare de la Ciocănești.

Grup de femei în tricouri roșii în fața literelor mari „Ciocănești”, într-o piață cu steaguri — Aurirea unei rozete de tavan. Echipa de restauratoare de la Ciocănești.

Costurile au crescut pe parcurs cu aproape 2 milioane de euro, din cauza scumpirii materialelor, a diferențelor de curs valutar și a lucrărilor pe care nicio expertiză nu le putea vedea înainte de a deschide zidurile. Ultimele luni au fost o cursă în care iarna, din nou, a dictat ritmul.

Salon cu lambriuri de lemn închis, ferestre mari în arc și candelabru învelit în folie; pe jos, șapa în lucru și canistre de materiale; afară ninge — Iarna 2022–2023: lambriurile montate, pardoseala încă în lucru. Fațada, aproape gata, cu ultima schelă pe corpul central.

Fațada principală a Cazinoului aproape terminată, sub cer înnorat, cu un utilaj galben în fața scărilor și o schelă pe corpul central — Iarna 2022–2023: lambriurile montate, pardoseala încă în lucru. Fațada, aproape gata, cu ultima schelă pe corpul central.

Recepția și redeschiderea

Lucrările au fost recepționate pe 15 noiembrie 2023. Am fost președintele comisiei de recepție. Dacă ar trebui să rezum intervenția într-o frază: am scos apa din ziduri prin drenul perimetral, am consolidat zidăriile și bolțile, am restaurat finisajele cu materiale și tehnologii cât mai apropiate de cele originale și am adăugat un iluminat arhitectural care pune clădirea în valoare. Tot ce e nou a fost făcut în spiritul monumentului.

Câteva zeci de muncitori în echipament de lucru, cu căști și veste reflectorizante, pe treptele Cazinoului, iarna, cu zăpadă pe margini — Oamenii care au făcut restaurarea posibilă, pe treptele Cazinoului.

Pe 28 noiembrie 2023, de Ziua Bucovinei, la 105 ani de la Unirea Bucovinei cu România, clădirea a fost sfințită de Înaltpreasfințitul Calinic și Preasfințitul Damaschin Dorneanul și redeschisă publicului ca Centrul Muzeal și Multicultural „Cazinoul Băilor”. În acea zi am prezentat edificiul celor prezenți și am vorbit despre efortul constant de a reda frumusețea de odinioară unei clădiri emblematice pentru județul Suceava și pentru tot nordul României.

Ciprian Dumitru Muscă, o jurnalistă și un operator cu camera de filmat, fotografiați în fața medalionului cu înger restaurat și a cartușului aurit cu anul 1898 — Cu o echipă de televiziune, în fața aceluiași medalion cu înger, acum restaurat, lângă cartușul aurit cu anul 1898.

Ce este Cazinoul astăzi

Clădirea funcționează ca spațiu muzeal și cultural: expoziții permanente și temporare, concerte, conferințe, lansări, spectacole. Sala mare, cu scenă și balcon, a redevenit loc de spectacol. În sala centrală și în galerii sunt expuse colecții particulare și expoziții temporare; demisolul, cu bolțile lui de cărămidă, găzduiește spații expoziționale, alături de instalațiile tehnice ale clădirii.

Sala mare restaurată, albă cu ornamente aurite, ferestre în arc, candelabru și rânduri de scaune, privită de pe scenă spre balcon — Sala mare, cu scena și balconul, gata de concert. Galeria cu marmură, folosită pentru expoziții.

Salon de expoziție cu pardoseală de marmură lucioasă, ferestre mari în arc și panouri expoziționale pe pereți — Sala mare, cu scena și balconul, gata de concert. Galeria cu marmură, folosită pentru expoziții.

Demisolul restaurat: bolți de cărămidă aparentă, pardoseală de cărămidă în model spic și piese expuse între stâlpi — Demisolul, după restaurare: aceleași bolți de cărămidă, acum spațiu expozițional.

Câteva dintre evenimentele de după redeschidere — vernisaje, concerte, spectacole de teatru — sunt adunate mai jos, în jurnal. De Ziua Bucovinei din 2024, ca președinte al ASFOR, am făcut o invitație pe care o repet de câte ori am ocazia: veniți la Vatra Dornei să vă bucurați de perla Bucovinei.

Vedere aeriană a Vatrei Dornei, cu Cazinoul Băilor alb în centru, parcul din spatele lui și dealurile împădurite, cu prima zăpadă — Cazinoul Băilor în inima Vatrei Dornei, cu parcul stațiunii în spate.

Fișa proiectului


Proiect	Consolidarea și restaurarea clădirii monument „Cazinoul Băilor” cu schimbarea destinației în Centrul muzeal „Cazinoul Băilor” (cod SMIS 120362)
Beneficiar	Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei — Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Finanțare	Programul Operațional Regional 2014–2020, Axa prioritară 5, Prioritatea de investiții 5.1
Autoritate de management	Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene; organism intermediar: ADR Nord-Est
Valoare totală	21.740.665,19 lei, din care 20.975.987,54 lei nerambursabili; peste 10.000.000 lei contribuție proprie a Arhiepiscopiei
Execuție	Asocierea SC IASICON SA — SC POLARH DESIGN SRL (lider: IASICON)
Dirigenție de șantier	SC C.G. Design Cons SRL, prof. univ. dr. Cătălin Onuțu
Managementul proiectului	SC Regional Consulting SRL, director Doina Iacoban (2016–2023)
Durata lucrărilor	15 aprilie 2019 — 15 noiembrie 2023

Ce rămâne

Pentru mine, Cazinoul a fost mai mult decât o restaurare. A fost dovada că patrimoniul se poate salva — cu răbdare, cu fonduri europene folosite corect și cu oameni care rămân pe șantier până la ultima pensulă. Consolidarea și reabilitarea nu ar fi fost posibile fără meșteri pricepuți și pasionați: zidari, dulgheri, tinichigii, stucatori, restauratori, ingineri, și fără o instituție care a crezut în proiect atunci când costurile au crescut.

O clădire în a cărei curte pășteau vacile a redevenit, în 2023, perla Bucovinei.