Ieri am avut onoarea de a participa la un moment de referință pentru comunitatea științifică din România: aniversarea a 20 de ani de activitate a Centrului de Studii și Cercetări de Biodiversitate Agrosilvică „Acad. David Davidescu” (CSCBAS), din cadrul Academiei Române.
Dincolo de festivitatea firească, această întâlnire a fost un prilej de reflecție asupra modului în care cercetarea și practica silvică trebuie să meargă mână în mână. În calitate de președinte al ASFOR, dar mai ales ca doctor în silvicultură, am susținut mereu că deciziile care privesc viitorul pădurilor noastre nu pot fi lăsate la voia emoției de moment, ci trebuie să aibă la bază date riguroase și fundamente științifice solide.
Dinamica biodiversității: De la conservare la administrare activă
În intervenția mea, am pus accent pe un concept vital: administrarea activă. Există adesea tentația de a vedea pădurea ca pe un muzeu care trebuie sigilat. Realitatea biologică ne arată însă că o pădure rezilientă, capabilă să facă față schimbărilor climatice, este una gestionată cu responsabilitate.
Biodiversitatea agrosilvică nu este un concept static. Ea prosperă acolo unde intervenția umană este planificată, unde regenerarea arborilor este monitorizată și unde valorificarea sustenabilă a lemnului devine un motor pentru bioeconomie. Lemnul este, în esență, carbon stocat – cel mai ecologic material de construcție și cea mai veche, dar și modernă, formă de energie regenerabilă.
Viitorul este digital
Un punct pe care l-am subliniat în fața distinșilor academicieni a fost necesitatea ca cercetarea să sprijine digitalizarea sectorului. Astăzi, nu mai putem vorbi despre silvicultură fără LiDAR, drone sau sisteme avansate de monitorizare precum SUMAL. Aceste tehnologii nu doar că aduc transparență, dar ne oferă acele „big data” de care cercetători precum cei de la CSCBAS au nevoie pentru a prognoza evoluția ecosistemelor noastre.
Un parteneriat pentru viitor
După 20 de ani de cercetare sub egida Academiei Române, CSCBAS reprezintă un pilon de stabilitate intelectuală. România are nevoie de vocea specialiștilor pentru a naviga prin complexitatea reglementărilor europene (cum este EUDR) și pentru a transforma provocările de mediu în oportunități de dezvoltare durabilă pentru comunitățile rurale.
Pădurea este o resursă vie, iar noi avem datoria de a o administra cu înțelepciunea pe care ne-o oferă știința. Felicitări tuturor cercetătorilor care, timp de două decenii, au pus biodiversitatea agrosilvică pe harta priorităților academice!
Notă personală: A fost o bucurie să revăd colegi și mentori la Casa Academiei. Dialogul între generații și între mediul de cercetare și cel profesional este singura cale prin care putem dezvolta corect sectorul forestier românesc.
