Diesel in the forest: why we submitted amendments to the Senate
Abstract
A bill before the Romanian Senate would let farmers buy chemically marked diesel without excise duty, based on a user certificate, instead of waiting for reimbursement. Its list of eligible uses includes agriculture, horticulture and fish farming but omits forestry, even though EU Directive 2003/96/EC names all four in the same sentence — an omission born of reflex rather than hostility. ASFOR's president sent the Senate President a memorandum with nine amendments drafted article by article, since an employers' association cannot table amendments itself. The estimated budget impact is 80–135 million lei a year, 13–22% of the agricultural scheme's allocation, built on a deliberately narrow base. The key argument is traceability: forestry can document, act by act, where every litre is consumed.
Full text in Romanian Open the Romanian page →
Motorina din pădure: de ce am depus amendamente la Senat
Sunt lucruri pe care le vezi doar când citești textul integral, nu titlul.
Am scris acum câteva zile despre modul în care alte state europene tratează motorina din pădure. Germania, Franța, Suedia. Trei sisteme diferite, aceeași concluzie: silvicultura apare în același articol de lege cu agricultura, fără regim distinct și fără condiționări suplimentare.
Ce nu știam atunci, pentru că nu deschisesem încă documentul depus la Senat, era cât de aproape a fost România de a face același lucru. Și cât de precis a ratat.
Un articol, o listă, o omisiune
Propunerea legislativă aflată în procedură parlamentară propune ceva bun. Fermierul nu ar mai avansa acciza din propriul capital de lucru, ca apoi să aștepte luni întregi rambursarea. Combustibilul ar fi marcat chimic, cumpărat direct fără acciză, pe baza unui certificat de utilizator.
Este exact soluția pe care o susțin. Facilitatea la achiziție, nu la rambursare.
Apoi am ajuns la articolul care enumeră utilizările permise. Lucrări agricole mecanizate. Cultivarea terenurilor. Activități zootehnice. Horticole. Pomicole. Viticole. Piscicole. Irigații.
M-am oprit la „piscicole”.
Piscicultura și silvicultura apar în aceeași enumerare a directivei europene. În aceeași propoziție. Statele membre pot reduce acciza până la zero pentru combustibilii folosiți în agricultură, horticultură, piscicultură și silvicultură. Patru sectoare, o singură frază, niciun tratament diferențiat.
Cineva a citit acea frază. A copiat trei sferturi din ea. A lăsat afară ultimul cuvânt.
De ce contează ordinea cuvintelor
Am lucrat destul cu texte de lege ca să știu că omisiunile de acest tip rareori sunt intenționate. Nimeni nu s-a așezat la masă cu gândul de a exclude pădurea. Pur și simplu, în mintea celui care a redactat, motorina cu facilitate fiscală înseamnă motorina agricolă. Așa a fost din 2014. Așa a rămas.
Asta este partea cu adevărat problematică. Nu ostilitatea, ci reflexul.
Un reflex se corectează mai greu decât o decizie. O decizie se argumentează, se contestă, se schimbă. Un reflex trebuie mai întâi făcut vizibil, iar asta cere ca cineva să citească textul până la capăt și să spună cu voce tare ce lipsește din el.
Ce am făcut și ce nu puteam face
Am transmis, în calitate de președinte al ASFOR, un memoriu Președintelui Senatului, însoțit de nouă amendamente redactate pe articole.
Aici merită o precizare pe care puțină lume din afara sistemului o cunoaște. O asociație patronală nu poate depune amendamente. Nu are calitate procedurală. Doar parlamentarii, grupurile parlamentare și Guvernul pot face asta.
Ce poate face o organizație profesională este să scrie textul integral, cu motivare și fișă de impact, și să-l pună pe masa celor care au dreptul de a-l depune. Diferența dintre o solicitare de principiu și un text gata redactat este diferența dintre a cere ceva și a oferi ceva.
Nouă amendamente, așadar. Titlul legii. Obiectul reglementării. Definiția utilizatorului forestier. Scutirea de accize. Lista activităților eligibile. Certificatul de utilizator. Cantitățile eligibile. Controlul. Ajutorul de stat.
Nu se putea altfel. Dacă amendezi doar lista activităților, textul se respinge pe procedură — depășirea obiectului de reglementare — fără ca nimeni să discute fondul. Pachetul trebuie să fie unitar sau nu există.
Cifra pe care o vor ataca prima
Estimarea noastră de impact bugetar este între 80 și 135 de milioane de lei anual. Între 13% și 22% din alocarea schemei agricole pentru acest an.
Știu exact ce se va întâmpla cu această cifră. Va fi prima contestată. Așa că am construit-o pe o bază restrânsă în mod deliberat: doborâre, secționare, colectare, scos-apropiat. Fără transportul rutier al masei lemnoase în afara fondului forestier.
Am învățat că într-o negociere de acest tip nu cifra mică te ajută, ci cifra pe care o poți apăra linie cu linie. O estimare generoasă, imposibil de demonstrat, se demolează într-o singură ședință de comisie și trage după ea tot dosarul.
Argumentul pe care nu-l putem invoca
Ne-ar fi convenabil să spunem că sectorul forestier merită sprijin pentru că este important. Nu funcționează. Toată lumea din fața unei comisii parlamentare spune că sectorul său este important.
Ce funcționează este altceva: sectorul forestier este singurul din producția primară care poate demonstra, act cu act, unde s-a consumat fiecare litru.
Volumul autorizat spre exploatare este stabilit prin acte de punere în valoare. Fiecare transport este înregistrat. Trasabilitatea masei lemnoase este mai riguroasă decât în orice alt sector primar din România — un lucru care ne-a fost reproșat ani la rând ca povară administrativă și care devine acum cel mai bun argument al nostru.
Dacă marcarea chimică a combustibilului este considerată suficient de sigură pentru câmp, unde baza de calcul este suprafața declarată, ea este cel puțin la fel de sigură pentru pădure, unde baza de calcul este un volum autorizat, înregistrat și verificabil.
Capitalul răbdător și instituția nerăbdătoare
Un molid pus astăzi se recoltează peste optzeci sau o sută de ani. Silvicultura este disciplina timpului lung, singura ramură economică în care decizia de astăzi este evaluată de nepoții celui care a luat-o. Este un capital răbdător prin natura lui.
Procedura parlamentară nu are această răbdare, dar nici viteza pe care o presupune. Senatul este prima Cameră sesizată. Camera Deputaților este cea decizională. Între cele două există termene, comisii, avize, un punct de vedere al Guvernului. Luni întregi.
În tot acest timp, firma mică din zona montană plătește acciza integrală. Nu are cum să aștepte. Când nu mai poate, nu se restructurează. Dispare. Iar utilajul nu se întoarce, pentru că nu există cine să-l cumpere și pentru că oamenii care știau să-l opereze au plecat deja.
De aceea am solicitat, în paralel cu traseul parlamentar, și punctul de vedere al Guvernului. Un act al Executivului se adoptă într-o singură ședință. Am văzut asta de trei ori doar în ultimele patru luni, la reducerile temporare de acciză. Statul poate fi rapid. Chestiunea este unde alege să fie.
Ce urmează
Amendamentele sunt depuse. Am cerut audierea în comisie. Am cerut consemnarea poziției noastre în documentele procedurale, indiferent de soluția adoptată.
Ultima parte contează mai mult decât pare. Dacă amendamentele sunt respinse, refuzul rămâne scris. Devine punctul de plecare al demersului următor, la Camera Deputaților, unde textul se votează definitiv.
Nu cerem o facilitate nouă. Cerem coerență cu norma din care textul a fost deja construit. Un cuvânt care lipsește dintr-o enumerare de patru.
Atât separă, deocamdată, tractorul de harvester.
Editorial www.asfor.ro
