The shortage of forestry workers: a strategic resource without people
Abstract
According to the ASFOR Integrated Sector Report 2025, Romania's forestry chain, from silviculture to primary processing, fell from 73,705 employees in 2021 to 66,688 in 2025, a loss of over 7,000, three quarters in private firms. Part of the decline is healthy mechanisation, as a harvester does the work of ten chainsaw operators and DR-24 modernised machinery, but the rest reflects migration, ageing and lack of replacement: machines lack operators and forest districts keep posts vacant. Causes include dangerous, underpaid work without a skills standard, a third of private logging firms ending 2024 at a loss, and two decades of public suspicion. The national chainsaw operators' competition at Azuga showed the skills at stake. Remedies are recognising and paying operators as technicians, company-led apprenticeships with tutors and contracts, and a visible presence in schools, since a strategic resource without people stays standing.
Full text in Romanian Open the Romanian page →
Deficitul de forestieri: o resursă strategică fără oameni
În 2021, lanțul forestier românesc — de la silvicultură la prelucrarea primară — avea 73.705 angajați. În 2025, mai are 66.688. Peste 7.000 de oameni pierduți în cinci ani, trei sferturi dintre ei din firmele private, arată Raportul Sectorial Integrat ASFOR 2025. Deficitul de forestieri nu e o criză care vine. E una instalată, în tăcere, pe care o observăm abia acum, pentru că abia acum a început să oprească utilaje.
O parte din scădere e sănătoasă. Mecanizarea a schimbat parchetul: un harvester face munca a zece oameni cu ferăstrăul, mai sigur și mai curat. Programul DR-24 a modernizat parcul de utilaje al firmelor. Dar restul scăderii e migrație, vârstă și lipsă de înlocuire. Am cumpărat mașini pentru care nu mai avem operatori. Iar ocoalele silvice țin posturi vacante ani la rând.
Deficitul de forestieri are cauze cunoscute
O meserie periculoasă, plătită sub nivelul riscului și fără un standard care să o distingă de munca necalificată nu atrage pe nimeni. Nici nu poate plăti mai bine: o treime din firmele private de exploatare au încheiat 2024 pe pierdere. La acestea se adaugă imaginea: două decenii în care forestierul a fost prezentat public ca suspect, nu ca profesionist. Un tânăr de șaisprezece ani nu alege o breaslă de care societatea se rușinează. Iar școlile silvice, de la Brănești la Câmpulung Moldovenesc, funcționează cu efective reduse tocmai din acest motiv.
Ce am văzut la Azuga
Concursul Național al Fasonatorilor Mecanici a arătat cealaltă față. Meseria are un vârf, iar vârful e ocupat de oameni care au învățat-o din om în om, de la cineva care le-a arătat cum se citește un arbore. Acest lanț de transmitere e capitalul real al breslei. Se pierde o pensionare pe rând, fără zgomot. Concursul nu rezolvă deficitul. Dar face vizibil ce pierdem dacă nu-l rezolvăm.
Ce e de făcut
Specializare. Fasonatorul și operatorul de harvester nu sunt „forță de muncă necalificată”. Sunt oameni care conduc o tehnologie ce poate ucide dacă e folosită prost și care lucrează azi cu senzori și trasabilitate digitală. Sunt tehnicieni. Trebuie formați și plătiți ca tehnicieni, cu grade de calificare care se văd în salariu.
Implicare. Deficitul nu-l rezolvă statul, ci firmele care au nevoie de oameni: practică în parchet, cu tutore și cu contract, elevi luați de mână înainte să aleagă altceva. E cea mai ieftină investiție pe care o poate face un operator.
Prezență. Tinerii nu aleg o meserie pentru cifre. O aleg pentru că au văzut pe cineva pe care l-au respectat făcând-o. De aceea aducem parchetul în fața publicului o dată pe an. De aceea am vorbit elevilor în prima zi de școală. Dacă breasla nu e acolo unde se formează alegerile, altcineva le va forma.
Am atras atenția, la Cheile Grădiștei, că lemnul trebuie recunoscut ca resursă strategică a României. O resursă strategică fără oameni care s-o gestioneze rămâne pe picior. Pădurea are timp. Noi nu.
