Recent, am încheiat simbolic „Luna Pădurii” 2026 cu un proiect care mi-a mers la suflet: „Pădurea Copiilor”. Am fost în Poiana Stampei, Dorna Candrenilor și Șarul Dornei, alături de rangerii Parcului Național Călimani, pentru a planta ultimii puieți dintr-o serie de peste 1.000, distribuiți în 9 școli din Carpații Orientali.
Dar, așa cum le-am spus și elevilor, noi nu am plantat doar arbori în aceste zile. Am plantat o idee și o promisiune pentru viitor.
De ce am ales Laricele?
Mulți m-au întrebat de ce am ales această specie anume pentru cele 9 școli din județele Suceava, Mureș, Harghita și Bistrița-Năsăud. Răspunsul este simplu: laricele este o lecție de viață în sine. Este singura noastră rășinoasă autohtonă care își leapădă acele iarna. Pare fragil când rămâne golaș în fața viscolului de pe creste, dar are o capacitate fenomenală de a renaște spectaculos în fiecare primăvară. Nu renaște în ciuda condițiilor grele, ci datorită lor. Aceasta este reziliența pe care mi-o doresc pentru noua generație de români: capacitatea de a sta drepți în fața furtunilor vieții, la fel cum laricele stă drept pe culmile Călimanilor.
Silvicultura se învață cu mâna pe sapă
Trăim într-o eră a zgomotului și a dezinformării. Se vorbește mult despre pădure la televizor sau pe rețelele sociale, dar se face prea puțin pentru a înțelege cu adevărat mecanismele ei profunde. La ASFOR, credem cu tărie că educația forestieră nu se poate face doar din manuale.
Adevărata educație începe cu mâna pe sapă. Când un copil simte pământul, sapă groapa pentru rădăcină și așază cu grijă puietul, relația lui cu natura se schimbă definitiv. Acel arbore devine „al lui”. Îl va vedea crescând în curtea școlii în fiecare zi, an de an. Această legătură directă este cel mai puternic antidot împotriva alarmismului nefondat. Cine înțelege cât efort implică prinderea unui puiet va înțelege și de ce este vital să gestionăm pădurea sustenabil, profesional și, mai ales, cu respect.
Un parteneriat pentru viitor
Proiectul „Pădurea Copiilor” a demonstrat și un alt lucru esențial: că forestierii profesioniști și administratorii de arii protejate vorbesc aceeași limbă atunci când miza este viitorul. Alături de rangerii din Călimani, am arătat că protecția mediului și activitatea forestieră responsabilă sunt două fețe ale aceleiași monede: gestionarea echilibrată a resurselor.
Vreau să le mulțumesc celor peste 1.000 de copii care au devenit astăzi „custozi” ai acestor arbori. Voi sunteți cel mai de preț „produs” al muncii noastre.
Pădurea nu se construiește singură. Nici caracterele nu se formează de la sine. E nevoie de răbdare, de viziune și de acea scânteie de responsabilitate pe care am văzut-o în ochii voștri în aceste zile.
Să creștem împreună, la fel de drepți și puternici ca laricele!
