Datele INS pentru semestrul I 2026 confirmă un tablou pe care îl urmăresc de câteva luni: producția industrială a scăzut cu 3,3% față de aceeași perioadă din 2025. Nu este o prăbușire. Este însă o scădere persistentă, care se adâncește de la o lună la alta și care merită citită cu atenție, dincolo de titluri.
Producția industrială, sub apăsarea costurilor
Motorul declinului este industria prelucrătoare, cu un recul de 4,4% în primul semestru. În iunie, pe seria ajustată sezonier, scăderea prelucrătoarei a ajuns la 6% față de iunie 2025. Industria extractivă a pierdut și ea 1,5%. Singurul sector industrial pe plus a fost producția și furnizarea de energie, cu o creștere de 3,3%.
Subramurile spun povestea mai clar decât media. Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte a încheiat anul 2025 cu un minus de peste 15% și rămâne pe scădere. Metalurgia, cauciucul și masele plastice stau sub nivelul de anul trecut. Sunt exact ramurile expuse concurenței externe și costurilor cu energia.
Aici apare cifra care explică mult: prețurile producției industriale au crescut în iunie cu 12,7% față de iunie 2025, iar pe piața internă cu peste 14%. Când costurile de producție urcă în ritm de două cifre, iar cererea externă slăbește, volumul fizic cedează primul. Fabricile nu se opresc brusc. Se sting treptat, comandă cu comandă.
Consumul se restrânge, șantierele accelerează
A doua viteză a economiei este vizibilă în construcții. Volumul lucrărilor a crescut cu 12,4% în primele cinci luni, iar în mai avansul anual a fost de 16,2%. Construcțiile noi și clădirile rezidențiale trag sectorul în sus, susținute de investițiile publice și de calendarul fondurilor europene. Este partea sănătoasă a tabloului și trebuie spus limpede.
În oglindă, consumul se retrage. Comerțul cu amănuntul a scăzut cu 5,6% în semestrul I, cu minusuri la toate categoriile: nealimentare, alimente, carburanți. Serviciile prestate populației, de la hoteluri și restaurante la agențiile de turism, stau și ele sub nivelul de anul trecut. Cu o inflație urcată la 8,2% în iulie, gospodăriile își reordonează prioritățile. Iar transportul rutier de mărfuri, barometrul discret al economiei reale, rămâne pe minus.
Ce ne spune, de fapt, acest tablou
O economie în care investiția publică crește, iar producția și consumul scad, nu este o economie în echilibru. Este o economie care trăiește temporar din șantiere, în timp ce baza ei productivă se subțiază. Construcțiile sunt binevenite, dar ciclice. Fabricile, odată închise, se redeschid greu.
În pădure, lecția este veche: nu judeci arboretul după un sezon bun de creștere, ci după vigoarea trunchiurilor care duc greul. Industria prelucrătoare este trunchiul acestei economii. Când ea scade patru semestre la rând din cauza costurilor, problema nu mai este conjuncturală, ci structurală.
Concluzia mea este una de capital răbdător: avem nevoie de politici predictibile pentru energie, de costuri de conformare suportabile și de un mediu fiscal care să nu descurajeze exact sectoarele care produc și exportă. Cifrele semestrului I nu cer alarmă. Cer însă decizie.
