Inflația în România rămâne în două cifre, mult peste ținta BNR de 2,5% (±1 punct procentual). Ultima cifră oficială anunțată de INS pe 12 iunie 2026 arată o rată anuală a inflației IPC de 10,9% în mai 2026, față de 10,7% în aprilie. Este cel mai ridicat nivel din ultimele 12 luni și a treia lună consecutivă de accelerare.
Rata anuală comparativă (mai 2026 față de mai 2025) urcă la 10,85%. Creșterile sunt puternice la servicii (+13,53%), la mărfuri nealimentare (+12,54%) și la alimente (+6,78%). Electricitatea (+55,49%), chiriile (+43,56%) și motorina (+36,85%) au condus scumpirile, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică.
Cauzele imediate includ efectele reziduale ale majorării TVA, eliminarea plafonărilor la energie și gaze, dar și șocuri externe. Rădăcina structurală rămâne însă alta. Deficitele bugetare cronice mari acționează similar „tipăririi de bani”, prin stimularea cererii agregate și prin presiune monetară indirectă.
Date recente despre inflația în România și deficite
Inflația a atins 10,9% anual în mai 2026, un record recent. Prognozele BNR din Raportul pe mai 2026 indică menținerea la niveluri ridicate, în jur de 10,3% în iunie. Banca centrală anticipează o scădere spre 5,5% la finele lui 2026 și 2,9% în 2027, condiționată de consolidare fiscală.
Inflația de bază (CORE2) rămâne persistentă, ceea ce arată că presiunea nu vine doar din factori tranzitorii. Pe partea bugetară, execuția pe 2025 s-a situat la circa 7,65% din PIB (cash). Ținta pentru 2026 este de 6,25% cash, printre cele mai mari din UE, țara fiind sub Procedura de Deficit Excesiv. Datoria publică depășește deja 60% din PIB.
Mecanismul: cum devine deficitul presiune inflaționistă
Primul canal este creșterea cererii agregate. Cheltuielile publice cu salarii, pensii și subvenții injectează bani fără venituri fiscale proporționale. Acest lucru alimentează consumul și serviciile.
Al doilea canal este finanțarea deficitului și efectul monetar indirect. Emisiunile de titluri de stat sunt absorbite în mare parte de bănci locale, cu expunere ridicată. Gestionarea lichidității de către BNR contribuie la dilatarea bazei monetare. Procesul echivalează cu o monetizare parțială a datoriei, adică o „tipărire de bani” indirectă. Necesitățile brute de finanțare rămân mari, iar BNR contracarează cu dobânzi ridicate, însă eficiența este limitată de presiunile fiscale.
Al treilea canal este cercul vicios. Deficitul bugetar și deficitul de cont curent erodează încrederea și importă inflație prin curs și salarii indexate. Șocurile externe amplifică fenomenul, dar cauzele interne domină: colectare slabă și cheltuieli rigide.
Rămâne întrebarea de ce inflația persistă în două cifre. Răspunsul combină factori tranzitorii, precum energia și taxele, cu factori structurali, precum lipsa istorică a disciplinei fiscale și productivitatea scăzută. Ultima cifră de 10,9% confirmă reaccelerarea din 2026 și complică ancorarea așteptărilor.
Perspective și riscuri pentru economie
BNR și alte instituții văd o dezinflație graduală din trimestrul al treilea al lui 2026. Aceasta ar veni din efecte de bază și din consolidare bugetară. Totuși, riscurile de creștere persistă: șocuri geopolitice și posibile derapaje fiscale. Creșterea economică slabă limitează în continuare veniturile bugetare.
Recomandările pentru o creștere sustenabilă vizează o consolidare calitativă. Aceasta înseamnă combaterea evaziunii, reforme structurale și prioritizarea investițiilor productive. Sunt necesare stimulente pentru ofertă, prin investiții private, bioeconomie, energie și exporturi. Esențială rămâne o coordonare fiscal-monetară strictă, în linie cu analizele privind economia românească.
Deficitul bugetar nu „tipărește” direct bani, fiindcă BNR este independentă. Prin efectele asupra cererii, lichidității și așteptărilor, el acționează însă similar. Ultima cifră a inflației subliniază urgența unei corecții fiscale profunde. Sustenabilitatea fiscală rămâne premisa creșterii reale pe termen lung și a atractivității pentru investitori.
Analiză actualizată pe baza datelor INS (iunie 2026), BNR, Ministerul Finanțelor și Comisia Europeană.
