Eurostat a publicat harta încrederii interpersonale în Europa. Pe o scară de la 0 la 10, românii declară 7,5 — cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Media europeană este 5,8. Finlanda are 7,0, Polonia 6,9, iar Franța doar 4,0. Am privit harta cu un amestec de bucurie și neliniște. Pentru că eu lucrez într-un sector unde încrederea în păduri — în datele lor, în oamenii lor — pare să urmeze o hartă complet inversată.
Un paradox pe care îl trăim zilnic
Încrederea în păduri nu se măsoară oficial nicăieri. Nici Eurostat, nici Eurobarometrul nu au un asemenea indicator. Ce există, în schimb, sunt studii europene de percepție. Iar ele spun o poveste tulburătoare.
O anchetă FAO derulată în Germania, Franța, Italia și Marea Britanie a arătat că peste jumătate dintre respondenți cred că suprafața forestieră a țării lor scade. În realitate, ea creștea în toate cele patru țări. Analizele UNECE confirmă același tipar la scară continentală: majoritatea europenilor cred, contrar faptelor, că pădurea Europei se împuținează.
Pădurea Europei crește. Percepția ei scade. Acesta este decalajul în care trăim.
Ce arată cifrele acasă
România nu face excepție de la paradox — dar nici de la creștere. La finele anului 1990, fondul forestier național măsura 6,37 milioane de hectare. Astăzi, potrivit statisticii silviculturii publicate de Institutul Național de Statistică pentru 2025, el a ajuns la 6.617 mii hectare — 27,8% din teritoriul țării. În mai bine de trei decenii, pădurea României a câștigat aproximativ 250.000 de hectare. Aproape un sfert de milion de hectare, an după an, fără salturi spectaculoase — doar consecvență.
Iar creșterea nu vine doar din regenerarea naturală și din reamenajări. Prin campania națională de împăduriri finanțată din PNRR, România a plantat 20.716 hectare de păduri noi și reîmpădurite — peste ținta asumată de 18.000 de hectare, cu lucrări recepționate și verificate de Gărzile Forestiere. Este una dintre puținele ținte europene pe care le-am depășit înainte de termen.
Adăugați și echilibrul recoltei: lemnul recoltat reprezintă circa 44% din sporul anual al pădurii. Cu alte cuvinte, pădurea românească pune deoparte, an de an, mai mult decât cheltuiește.
Și totuși, conversația publică despre pădure pornește aproape întotdeauna de la premisa opusă. Studiul FOREST EUROPE „Europeans and Their Forests” surprinde exact acest reflex central-european: chiar și acolo unde publicul este mulțumit de silvicultura națională, mulți oameni rămân convinși că se taie mai mult decât crește. Percepția rezistă la date. Aceasta este definiția unui deficit de încredere.
Încrederea în păduri se construiește ca pădurea: lent
Există și o veste bună în aceste studii. Un grup de țări a reușit să închidă decalajul: nordicii. Silvicultura scandinavă este percepută în toată Europa drept etalonul gestionării durabile. Publicul are încredere că acolo pădurea se regenerează după recoltă.
Cum au reușit? Nu printr-o pădure fundamental diferită de a noastră. Ci prin decenii de inventare forestiere transparente, date publice accesibile și comunicare constantă, fără triumfalism și fără alarmism. Încrederea, ca și pădurea, este capital răbdător. Nu se plantează într-o campanie. Se crește în decenii de consecvență.
Materia primă există
Aici mă întorc la harta Eurostat. Scorul de 7,5 spune că românii au, unii în alții, cea mai mare încredere declarată din Europa. Materia primă a încrederii există. Ce ne lipsește este transferul ei către instituții și către date — inclusiv către datele pădurii.
Eurobarometrul arată că protecția mediului este importantă pentru 94% dintre cetățenii europeni. Oamenii țin la pădure. Tocmai de aceea merită să le oferim ce oferă nordicii de decenii: cifre verificabile, publicate constant, explicate calm. Un sfert de milion de hectare câștigate din 1990, peste 20.000 de hectare plantate prin PNRR, o recoltă la mai puțin de jumătate din spor — acestea sunt punțile peste decalajul dintre percepție și realitate. Ele există. Trebuie doar traversate.
O precizare de onestitate statistică: pentru câteva țări, inclusiv Franța și Polonia, Eurostat semnalează fiabilitate scăzută a datelor de încredere. Comparațiile fine trebuie citite cu prudență. Dar tendința generală rămâne clară — și rămâne clară și lecția ei.
Pădurea României crește. Rămâne să creștem, cu aceeași răbdare, și încrederea în ea.
