Urmăresc săptămânal datele Copernicus EFFIS așa cum un silvicultor își citește arboretul: cu atenție la tendință, nu la zgomot. Update-ul din această săptămână despre incendii de vegetație aduce trei cifre de reținut. Peste 616.000 de hectare arse în Uniunea Europeană de la 1 ianuarie. Aproximativ 1.750 de incendii mari detectate. Circa 26 de milioane de tone de CO₂ estimate ca emisii. Toate trei au crescut față de săptămâna trecută.
Unde se situează 2026 în seria istorică
Cifrele cer context, altfel devin zgomot. 2026 nu este 2025. Anul trecut a fost cel mai sever din istoria monitorizării EFFIS. Până la 20 august 2025 arseseră aproape 968.000 de hectare. Sezonul s-a închis peste pragul de un milion. Suntem, deci, cu circa o treime sub ritmul anului-record.
Dar nici normalitate nu este. Suprafața arsă în acest an depășește de peste două ori media multianuală pentru această dată. În seria EFFIS, 2026 se așează deja printre cele mai severe cinci sezoane cumulate din UE-27. Când „excepția” se repetă doi ani la rând, ea încetează să mai fie excepție. Devine noua bază de calcul.
Distribuția geografică rămâne asimetrică. Spania concentrează aproape jumătate din suprafața arsă a Uniunii: circa 297.000 de hectare, potrivit datelor EFFIS la 19 august. Italia conduce la numărul de incendii, cu peste 440. Franța depășește 350. Emisiile de CO₂, estimate prin modelul CAMS/GFAS, au crescut cu aproximativ 17% într-o singură săptămână.
România, în zona roșie a prognozei de incendii de vegetație
Pentru noi, partea cea mai relevantă a acestui update nu este bilanțul. Este prognoza. Indicele de pericol (Fire Weather Index) pentru 20–26 august arată condiții „very extreme” pe o zonă largă centrată pe România și Ungaria. Este cel mai înalt nivel al scalei. Balcanii, Italia central-sudică și Ucraina stau pe treapta imediat inferioară.
O precizare de disciplină a datelor. Harta de pericol nu spune unde vor izbucni incendii de vegetație. Spune doar că, la o aprindere, condițiile meteo favorizează propagarea mult peste normalul ultimilor 30 de ani. Diferența pare subtilă. Nu este. Prima citire induce fatalism. A doua cere prevenție.
Iar aprinderea, la noi, are aproape întotdeauna mână de om. Datele IGSU pentru 14–16 august arată 671 de incendii și circa 2.750 de hectare afectate în trei zile. Cu două săptămâni înainte: 513 incendii și peste 2.300 de hectare. Aproape trei sferturi au fost arderi necontrolate de vegetație uscată și miriști. Analizele pe date EFFIS plasează România, alături de Germania, Cipru și Franța, printre țările cu cele mai mari abateri față de mediile istorice. Nu suntem spectatori la acest sezon. Suntem în el.
Ce înseamnă pentru pădure și pentru economia ei
Ca silvicultor, citesc aceste hărți cu un gând simplu: pădurea este capital răbdător. Un arboret se construiește în 80–120 de ani. Se poate pierde într-o după-amiază. Fiecare hectar ars nu este doar o pierdere ecologică. Este și una economică: lemn, servicii de mediu, stabilitate hidrologică, locuri de muncă în comunități fără multe alternative.
Prevenția costă puțin și se vede greu. Intervenția costă mult și se vede spectaculos. Un sistem matur alege prima variantă. Interzicerea reală a arderilor de miriști în ferestrele de risc. Monitorizare satelitară integrată în decizia locală. Infrastructură de acces în fondul forestier, întreținută înainte de sezon, nu după.
Uniunea a mobilizat deja avioane, elicoptere și echipe prin Mecanismul de Protecție Civilă. Instrumentele există. Folosirea lor la timp este alegerea noastră. Săptămâna care vine ne găsește în centrul hărții de risc. Datele sunt publice și actualizate zilnic. Rădăcinile adânci se protejează înainte de furtună, nu în timpul ei.
Sursa datelor: Copernicus EFFIS / JRC, „Current wildfire situation in Europe”, cut-off 19–21 august 2026; IGSU. Cifrele se rafinează pe măsură ce apar noi imagini satelitare Sentinel-2.
