Merdenele la București, ETS la Luxemburg

Printre linii roșii și merdenele, România trebuie să meargă mai departe

În ultimele zile, România a discutat despre sutiene. Apoi a discutat despre merdenele, într-un război de patiserie din Piața Amzei care a ajuns, nu glumesc, până la tribuna Parlamentului. Între timp, partidele își anunță liniile roșii, iar un premier desemnat numără voturi pentru un guvern care încă nu există.

Nu spun că subiectele acestea nu contează. Un guvern stabil contează. Dar mi-e teamă de ce se întâmplă în timp ce noi privim în altă parte.

Pentru că în timp ce noi ne certăm pe merdenele, la Bruxelles se scriu regulile după care vom trăi următorii cincisprezece ani.

Ce se decide cât timp ne uităm în altă parte

Pe 17 iulie, Comisia Europeană a propus revizuirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii, EU ETS. E un document de o sută cincizeci de pagini, fără sutiene și fără merdenele, așa că n-a intrat în nicio emisiune de seară. Dar el va hotărî cât plătește o fabrică românească pentru fiecare tonă de CO₂. Va hotărî și pe ce se cheltuiesc miliardele din licitații, și dacă lemnul din pădurile noastre e socotit parte a soluției sau doar o sursă de risc.

Ironia nu-mi scapă. Instituția care măsoară clima în România a ajuns subiect național pentru lenjerie. Regulile care vor schimba clima economică a țării nu au ajuns subiect deloc.

Luni, 12 octombrie, miniștrii mediului din cele 27 de state membre se reîntâlnesc la Luxemburg, la Consiliul de Mediu. Primul punct pe ordinea de zi este chiar revizuirea EU ETS. Fiecare ministru își va spune prioritățile: cât de repede scade plafonul, cât din bani merge în alocări gratuite și cât în investiții, dacă schema se extinde la incineratoare.

Este prima dezbatere politică pe acest text între miniștri. Ce spune acolo România devine punctul de plecare al poziției ei de negociere. Iar un guvern în formare, oricât de bine intenționat, nu are timp să construiască singur această poziție. Dacă sectoarele nu vin cu propuneri pregătite, România va semna ce scriu alții.

Ce am scris

Așa că am scris. Ca președinte al ASFOR, am semnat și am trimis duminică, în ajunul Consiliului de Mediu, poziția asociației pe această propunere, cu numărul 1086. Am trimis-o ministerelor, comisiilor din Parlament și europarlamentarilor români, ca să fie pe masă înainte ca ministrul nostru să ia cuvântul la Luxemburg. Am limitat-o la ce știm cel mai bine: pădurea și lemnul.

Nu am cerut excepții și nu am cerut mai puțină ambiție. Am cerut cinci lucruri concrete, fiecare legat de un articol pe care Comisia îl modifică deja:

1. criterii stabile pentru biomasă, care să nu poată fi schimbate printr-un act administrativ peste noapte;
2. lemnul din construcții așezat lângă oțelul verde, printre materialele cu emisii scăzute care merită sprijin;
3. un semnal pentru carbonul stocat în pădure și în produse în 2031, nu în 2034;
4. resturile din exploatare și din gatere folosite înaintea lemnului de calitate;
5. o monitorizare onestă a cererii de biomasă, pe trei indicatori pe care oricine îi poate verifica.

Pe ultimul punct am ales să spunem noi riscul, înaintea altora. Mai multă biomasă arsă poate însemna mai multă presiune pe pădure. Un sector care vrea să fie crezut trebuie să spună și ce nu-i convine.

Am scris și câteva lucruri pentru București, care nu depind de Bruxelles. O cotă din veniturile ETS pentru pădurile lovite de secetă și dăunători. Plata compensațiilor pe care statul le datorează proprietarilor cu restricții. SUMAL recunoscut ca dovadă de durabilitate. Sunt decizii pe care orice guvern le poate lua, indiferent de culoare.

De ce merg mai departe

Știu că un document de poziție nu bate un scandal cu sutiene la audiență. Nici nu trebuie. Trebuie doar să fie pe masa celor care negociază în ziua în care se decide. Pentru EU ETS, șirul acestor zile începe luni, la Luxemburg.

Guvernele vin și pleacă. Liniile roșii se mută de la o săptămână la alta. Merdenelele vor fi uitate până la următorul scandal. Pădurea rămâne, la fel și oamenii care trăiesc din ea, de la pădurar la gaterist și la șoferul care duce buștenii la fabrică. Pentru ei, regulile scrise acum la Bruxelles vor conta mai mult decât orice emisiune de seară.

România nu își permite să se oprească de fiecare dată când politica face zgomot. Munca de fond trebuie făcută oricum, cu guvern sau fără, cu merdenele sau fără. Noi am făcut-o pe partea noastră. Poziția completă a ASFOR este pe asfor.ro.

https://asfor.ro/wp-content/uploads/2026/10/Adresa_ETS_ww-1.pdf